O construcție, indiferent de destinația acesteia, presupune nu numai ridicarea unor ziduri, ci și realizarea unor instalații funcționale și de durată, dacă se poate cu intervenție minimă din partea specialiștilor pentru întreținere și reparații.
Una dintre problemele cele mai mari este cea care ține de instalații, mai precis de drenarea apelor uzate și de colectarea apelor pluviale. În mod normal, acestea trebuie eliminate cât mai rapid și în siguranță, fără să afecteze mediul, dar asigurând în același timp confortul și mai ales igiena spațiului respectiv.
Drenarea apelor uzate
Există mai multe categorii de ape care trebuie evacuate dintr-o construcție, iar acestea poartă numele generic de ape uzate. Este vorba despre apa menajeră care provine de la bucătărie, sau apa care provine de la baie (așa numitele ape negre). Aceste ape uzate, indiferent de zona lor de proveniență, se elimină prin sistemul de canalizare.
Sistemul de canalizare este, din acest punct de vedere, extrem de important. Cel care este realizat din beton prezintă avantaje indiscutabil mai mari decât cel realizat din alte materiale (PVC de exemplu). De altfel, sistemul de canalizare din beton este considerat cel mai sigur sistem de canalizare din Europa, din următoarele motive principale:
- este durabil: are o durată de viață de până la 70 de ani;
- este economic;
- prezintă costuri reduse de întreținere;
- este comod: în sensul că reprezintă o soluție completă: proiectare, execuție și transport la cerere.
Toate aceste avantaje ale sistemului de canalizare din beton sunt o consecință a avantajelor betonului ca material de construcție, pentru că durabilitatea betonului este universal recunoscută și este net superioară durabilității altor materiale de construcție. Acesta prezintă următoarele beneficii:
- nu este afectat de coroziune;
- preia încărcări dintre cele mai ridicate atunci când este folosit la subtraversări sau lucrări de construcții la adâncime;
- asigură soliditate proiectelor realizate.
Apele trebuie să fie epurate înainte de a ajunge în mediul natural, pentru a nu-l afecta și pentru a nu crește gradul de poluare, a solului mai ales. Epurarea se poate realiza printr-o instalație individuală, sau colectivă.
Colectarea apelor pluviale
Apele pluviale trebuie disociate întotdeauna de apele reziduale. Apele pluviale, rezultate din precipitații, sunt dirijate către zona de colectare prin terenuri în pantă, cu ajutorul rigolelor, pentru recirculare în natură. De altfel, rigolele sunt elemente foarte importante în ceea ce privește colectarea apelor meteorice.
Rigola este elementul central al sistemului de drenare în cazul apei pluviale. Cel mai adesea, este realizată din beton. Rigola are o formă adâncită care favorizează scurgerea. De asemenea, rigola are capetele realizate în așa fel încât să se poată conecta la următoarea rigolă.
Există mai multe tipuri de rigole cum ar fi:
Rigolele deschise (jgheaburi)
Rigolele deschise (neacoperite) nu au nevoie de capac. Sunt recomandate în următoarele cazuri:
- când există volume reduse de apă;
- în zonele de trecere;
- în zonele cu trafic pietonal crescut.
Avantajul rigolelor deschise este dat în special de faptul că acestea pot fi montate pe suprafața pavajului, fără însă ca acestea să afecteze în vreun fel traficul pietonilor sau autovehiculelor.
În cazul rigolelor deschise există și dimensiunea estetică ce poate fi luată în considerare: rolul rigolelor este funcțional în primul rând, dar pentru aceste jgheaburi se pot alege culori distincte, tocmai cu scopul creării unui accent cromatic pe suprafața pavajului.
Rigolele închise
Rigolele închise au o capacitate mai mare de preluare a apei. Sunt acoperite de plăci de beton, pentru a facilita traversarea (elemente structurale la nivelul pavajului).
Când decizi cu ce acoperi rigolele închise, exact ca atunci când alegi pavajul, trebuie să ții seama de tipul de trafic la care va fi supus capacul. Rigolele închise (acoperite) se pot monta în orice fel de spațiu, de la o curte (redusă ca dimensiuni), la terase, alei pietonale sau rutiere, cu trafic ușor sau greu.
Volumul de apă în cazul rigolelor închise se calculează în funcție de suprafața deservită. Poți afla această informație de la designerul tău.
Celelalte elemente se decid în funcție de rigolă și de stilul de pavaj ales:
- tipul capacului (poate fi armat sau nu);
- forma acestuia;
- materialul din care este realizat.
Este bine de știut că rigolele acoperite pot fi integrate la marginea straturilor asfaltate, în cazul aleilor de acces, sau al altor tipuri de drumuri.
Este important să se protejeze pereții clădirilor de apa care ar putea ajunge pe soclu. Rigolele se montează pe fundații de beton, unul dintre cele mai mari avantaje ale acestui sistem fiind acela că se poate curăța foarte ușor, pentru că transportul apei pluviale se realizează pe la suprafață.
Rigolele pot fi clasificate și după funcțiile lor specifice:
- rigole de acostament: au ca scop nu numai evacuarea apei, dar și crearea unei borduri;
- rigole de piscină: chiar dacă au acest nume, ele nu sunt diferite de alte tipuri de rigole. Ele se integrează foarte bine pe marginea umedă a piscinei sau a unui iaz artificial integrat în pavaj;
- casiuri: sanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie pe o suprafață înclinată de teren.
Managementul apelor pluviale reprezintă o problemă, mai ales în zonele urbane aglomerate, cel puțin din 2 puncte de vedere:
- Protejarea mediului: apele pluviale (meteorice) care ajung în pământ conțin agenți poluanți, de aceea este important ca o parte din această cantitate de apă poluată să fie preluată pentru a fi tratată. În acest fel se limitează fenomenul de poluare a solului.
- Siguranța în trafic a mașinilor și a pietonilor: în funcție de condițiile meteorologice, apa de pe șosele se poate transforma în gheață sau polei, punând în pericol șoferii și pietonii.
